Archivo de la etiqueta: Elisabeta Bortan

TRas la ventana

INFAMIA Y OTROS POEMAS (VERSIÓN BILINGÜE RUMANO-ESPAÑOL) Por Elisabeta Botan

 

   

INFAMIA

 

Mi alma
profanada
por el todopoderoso hombre.
Mi mundo
desvanecido
en la incuria de Dios.
Exiliada al caos
después de perder mi rostro.
Me han convertido
en una mancha oscura y haraposa.

INFAMIE

Sufletul meu
profanat
de atotputernicul bărbat.
Lumea mea
năruită
în uitarea lui Dumnezeu.
Exilată în haos,
fără chip.
M-au convertit
într-o pată obscură și zdrențuită.

 

 

 

ESPERA

 

Has

vuelto

 tarde,

demasiado

 tarde,

justo

en

 el

 instante

 rebelde

que

 ha

vencido

 la

 eternidad.

 

 

 

AȘTEPTARE

 

Te-ai

 întors

târziu,

mult

 prea

 târziu,

tocmai

când

clipa

rebelă

a

învins

eternitatea.

 

 

 

 

DESENGAÑO

Hoy,
has vuelto

 a mandarme
flores con olor a fango.
Déjame,

 perderme
en el desierto

de las lejanías…
Echarte de menos
no pesa tanto
como el fango de tus flores.

 

 

 

DEZAMĂGIRE

Azi,

iar

mi-ai trimis

 flori cu miros de nămol.
Lasă-mă,

să mă pierd 
în pustiul depărtărilor…
Dorul tău
e mai ușor
decât nămolul florilor tale.

 

                         

 

 

 

 

  

  VOLVER A LA INFANCIA

 

  

Quiero volver al sueño que habita las flores de cerezo, con la mirada pegada al ventanal del horizonte, donde la magia de cualquier instante puede abrir la puerta de la eternidad.

Quiero volver a correr por la estación de la lluvia, esconderme en las caricias de sus gotas y abarcar en el vuelo el arcoíris de mi inocencia.

 

    ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE

  

Aș vrea să mă mai pot pot întoarce în visul florii de cireș, să îmi lipesc privirea de fereastra orizontului, acolo unde magia oricărei clipe poate să deschidă poarta veșniciei.

Aș vrea să mai pot hoinări prin anotimpul ploii, să mă ascund în mângâierea picăturilor și să cuprind în zborul meu curcubeul inocenței mele.

 

 

 

HAIKU

 

Tras de tus ojos

sombra del basilisco.

Mueren mis sueños.

                                                                      

 

HAIKU

 

 


După ochii tăi

umbra vasiliscului.

Îmi mor visele.

 

 

 


   

 

 

 

  FALTA DE DIOS…

 

 

Se han desvanecido

 todos los puentes

que nos acercaban a Dios

sobre el abismo del mundo.

Desde Su santa lejanía,

empolvada de olvido,

Se resigna enmudecido

a Su implacable exilio

y vuelve Su mirada

 hacia la ceguera,

donde no pueden alcanzar las plegarias…

El mundo perdió su eje

en aquel maldito instante

cuando los hijos de Dios

quebrantaron la semejanza paterna.

La senda del futuro

se estancó

en la travesía de la injusticias…

La evolución esta vagabundeando

por los caminos virtuales…

 

 

 

LIPSA LUI DUMNEZEU

S-au destrămat toate punțile,

care duceau spre Dumnezeu,

peste abismul lumii…

Din sfânta Sa îndepărtare,

încărcată de praful uitării,

Se resemnează cu muțenie

implacabilului Său exil

întorcându-și privirea

spre orbire,

acolo unde nu ajung rugăciunile…

În acea blestemată clipă,

când fiii lui Dumnezeu

au distrus asemănarea paternă,

lumea și-a pierdut axa

Cărările viitorului

s-au împotmolit

în trecătorea nedreptăților.

Evoluția umană vagabondează

pe cărări virtuale…