INFAMIA
Mi alma
profanada
por el todopoderoso hombre.
Mi mundo
desvanecido
en la incuria de Dios.
Exiliada al caos
después de perder mi rostro.
Me han convertido
en una mancha oscura y haraposa.
INFAMIE
Sufletul meu
profanat
de atotputernicul bărbat.
Lumea mea
năruită
în uitarea lui Dumnezeu.
Exilată în haos,
fără chip.
M-au convertit
într-o pată obscură și zdrențuită.
ESPERA
Has
vuelto
tarde,
demasiado
tarde,
justo
en
el
instante
rebelde
que
ha
vencido
la
eternidad.
AȘTEPTARE
Te-ai
întors
târziu,
mult
prea
târziu,
tocmai
când
clipa
rebelă
a
învins
eternitatea.
DESENGAÑO
Hoy,
has vuelto
a mandarme
flores con olor a fango.
Déjame,
perderme
en el desierto
de las lejanías…
Echarte de menos
no pesa tanto
como el fango de tus flores.
DEZAMĂGIRE
Azi,
iar
mi-ai trimis
flori cu miros de nămol.
Lasă-mă,
să mă pierd
în pustiul depărtărilor…
Dorul tău
e mai ușor
decât nămolul florilor tale.
VOLVER A LA INFANCIA
Quiero volver al sueño que habita las flores de cerezo, con la mirada pegada al ventanal del horizonte, donde la magia de cualquier instante puede abrir la puerta de la eternidad.
Quiero volver a correr por la estación de la lluvia, esconderme en las caricias de sus gotas y abarcar en el vuelo el arcoíris de mi inocencia.
ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE
Aș vrea să mă mai pot pot întoarce în visul florii de cireș, să îmi lipesc privirea de fereastra orizontului, acolo unde magia oricărei clipe poate să deschidă poarta veșniciei.
Aș vrea să mai pot hoinări prin anotimpul ploii, să mă ascund în mângâierea picăturilor și să cuprind în zborul meu curcubeul inocenței mele.
HAIKU
Tras de tus ojos
sombra del basilisco.
Mueren mis sueños.
HAIKU
După ochii tăi
umbra vasiliscului.
Îmi mor visele.
FALTA DE DIOS…
Se han desvanecido
todos los puentes
que nos acercaban a Dios
sobre el abismo del mundo.
Desde Su santa lejanía,
empolvada de olvido,
Se resigna enmudecido
a Su implacable exilio
y vuelve Su mirada
hacia la ceguera,
donde no pueden alcanzar las plegarias…
El mundo perdió su eje
en aquel maldito instante
cuando los hijos de Dios
quebrantaron la semejanza paterna.
La senda del futuro
se estancó
en la travesía de la injusticias…
La evolución esta vagabundeando
por los caminos virtuales…
LIPSA LUI DUMNEZEU
S-au destrămat toate punțile,
care duceau spre Dumnezeu,
peste abismul lumii…
Din sfânta Sa îndepărtare,
încărcată de praful uitării,
Se resemnează cu muțenie
implacabilului Său exil
întorcându-și privirea
spre orbire,
acolo unde nu ajung rugăciunile…
În acea blestemată clipă,
când fiii lui Dumnezeu
au distrus asemănarea paternă,
lumea și-a pierdut axa
Cărările viitorului
s-au împotmolit
în trecătorea nedreptăților.
Evoluția umană vagabondează
pe cărări virtuale…